intervențiile

Care trecut? Care viitor?

Silvia Amancei și Bogdan Armanu

Anti-monumentul se prezintă drept un soclu pentru o imagine potențială: o sculptură ce nu a fost încă creată și, totodată, o reprezentare imaginară a viitorului. Imaginile colate pe laturile sale, momente cheie extrase din istoria recentă a mișcărilor sociale, reamintesc conflictul dintre speranțele și expectanțele produse îndeosebi în țările post-socialiste odată cu căderea Zidului Berlinului și fricțiunile generate de expansiunea globală a capitalului care au condus la noi manifestări de rezistență socială (precum protestele Occupy Wall Street din New York și cele din Seattle din 1998 îndreptate împotriva World Trade Organization). Obiectul condensează astfel într-o configurație vizuală transformări petrecute la nivelul percepției colective asupra viitorului și capitalismului pe o perioadă de aproape trei decenii. Incertitudinea unei noi utopii revoluționare se suprapune peste cea privind semnificația și consistența trecutului, supus constant mistificării și reinterpretării de către puterea politică dominantă. Caracterul precar al materialelor utilizate în elaborarea soclului exprimă precaritatea formelor de rezistență politică și a speranțelor pentru o viață mai bună.

Silvia Amancei și Bogdan Armanu sunt artiști vizuali care activează în Iași. Practica lor artistică multimedia abordează probleme precum critica instrumentalizării biopolitice, precaritatea muncii artistice, istoria protestelor și mișcărilor sociale și imaginarea unor viitoruri alternative în condițiile economice globale actuale. Lucrările lor au fost expuse în cadrul unor  instituții precum Salonul de proiecte, București (2017), Galeria Electro-Putere, Craiova (2017), Domino, Cluj (2017), “Walk&talk” Art Festival, São Miguel, Portugal (2017), Goldsmiths College, London (2016), “A3 Gallery”, Moscow (2017), “Lemonade” Gallery, Windsor (2016), Off Gallery, Lodz (2015), Chicago Industrial Arts & Design Center, Chicago (2016), Otte 1 Gallery, Eckernforde (2015), și bienale precum Bienala de la Odessa (2017), Bienala de Fotografie Contemporană, C_F_C, Iași (2016) sau Timișoara Art Encounters (2015)

_____________________________________________________________

Cortul Densuș

Radoš Antonijević

Lucrarea are înfățișarea exterioară a bisericii din Densuș, unul dintre cele mai vechi edificii de rit creștin din România, a cărui istorie încărcată stă mărturie pentru procesele repetate de reconstrucție culturală și identitară ale acestui spațiu. Spre deosebire de sculptura tradițională, monumentul se prezintă asemeni unui negativ care poate fi explorat în profunzime. Soclul îi refuză acesteia funcționalitatea, atât cea de adăpost temporar, cât și cea de loc de rugăciune și de adunare comunitară. Materialele utilizate în construcția lucrării, ce evocă retorica vizuală de tip militar, accentuează absurdul situației create prin amplasarea contrastantă a lucrării în proximitatea Catedralei Mântuirii Neamului, edificiu ce reiterează o periculoasă retorică naționalist-mesianică. Portabilitatea bisericii reconstruite de artist sub forma unui cort de armată poate reprezenta și o ironică soluție terapeutică, figurând drept un refugiu simbolic facil de obținut, aflat în concordanță cu intensificarea vieții religioase în România recentă. Totodată, istoria palimpsestică a imaginii reproduse subminează aspectul comemorativ al monumentului, subliniind conexiunile deseori camuflate între conflictele armate, hegemonia culturală și afirmarea identității naționale.

Radoš Antonijević este un artist vizual care lucrează ca profesor la Facultatea de Arte din Belgrade și la Academia de Arte din Banja Luka. În lucrările sale Antonijević examinează mediul sculpturii și granițele sale, creând artă care problematizează relațiile dintre formă, funcție, materialitate și percepție, combinând absurdul, tragicul și spiritualul. Temele lucrărilor sale sunt conectate cu puncte nevralgice ale istoriei, culturii, politicii și societății. A expus în instituții precum Muzeul de Artă Contemporană din Belgrad, Salonul din Octombrie din Belgrad, KUNSTHALLE am Hamburger Platz, Berlin, La Criée – Centre for Contemporary Art Rennes sau MNAC București.

______________________________________________________________

O utopie

Mihai Balko

Lucrarea lui Mihai Balko se prezintă drept o sculptură interactivă ce ironizează multiple teme prezente în discursul identitar național: obsesia recentă a muzeificării (asociată fetișizării și comercializării trecutului comunist), ideea marginalității artei contemporane românești și amplificarea concomitentă a discursului privind regenerarea urbană prin intermediul industriilor creative și culturale asociat motivelor auto-colonizante ale europenizării, democratizării, internaționalizării și de-provincializării. În opinia artistului, care apropriază clișee ale aplicațiilor de finanțare destinate fondurilor europene, ”proiectul oferă un nou mod de participare democratică pentru cetățeni în construirea colectivă a unei viziuni despre viitor prin responsabilizarea actorilor unei societăți lipsite de scopuri și obiective. Edificarea Muzeului Artelor Contemporane și în pandant cu Muzeul epocii de Aur scoate Bucureștiul din izolarea lui culturală, printr-o emancipare și inter-conectivitate locală și internațională, în acord cu statutul său de capitală europeană. Se urmărește crearea unei mese rotunde între toți cei care pot fi aduși să contribuie la această reface curativă simbolică prin corelare, implicare, consultare, participare, implementare, evaluare, producere, monitorizare, finanțare, inovare, echipare, motivare, bugetare, tehnologizare, comunicare, educare, imaginare, integrare, acomodare, manifestare, generare, dezvoltare, programare, modernizare, digitalizare, deblocare, transformare, reciclare, fundamentare, globalizare, mediatizare, planificare, corelare”.

Mihai Balko este artist vizual şi din 2010 membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Volum Art din București. Este autor şi coordonator, împreună cu Judit Balko, al programului Spaţiu expandat, co-curator al expoziţiilor Sculpturogramă şi Inserţie. Este interesat de intervenţiile în spaţiul public şi printre lucrările sale se numără „Tezaurul României” (Spaţiu expandat, 2016), „Un monument” (Spaţiu expandat, 2015), „Inner land II” (Street Delivery, 2013), „My stomach” (Spaţiu expandat, 2012), „Nomazii gri” (Spaţiu expandat, 2011), „Rechinii roşii” (Proiect 1990, 2010) şi „Inner land” (Sângiorz Băi, 2010). Ultima sa expoziţie personală, „Prototype X”, a fost deschisă în octombrie 2013 la Atelier 030202, Bucureşti.

______________________________________________________________

În Vacanță

Luchezar Boyadjiev

Începând cu anul 2004, în seria intitulată În Vacanță/On Vacation Luchezar Boyadjiev construiește prin manipulare digitală imagini ale monumentelor publice ecvestre eliberate de figurile istorice patriarhale pe care le susțin. Calul anonim rămâne singurul martor tăcut al istoriei. Gestul iconoclast al artistului retrăge monumentului funcția sa comemorativă, îi destabilizează potențialitatea de aglutinare a reprezentărilor identitare ale unei comunități imaginate și eliberează prezentul de trecut. Pentru intervenția sa din acest an, artistul utilizează spațiul public nu în forma sa fizică, ci în cea comunicațională, aceea de sferă publică, înțeleasă ca un spațiu virtual al dialogului, dar și al disputei publice. Prin situarea imaginii manipulate digital în mediul virtual și în rețeaua de comunicare determinată de media socială și de mass-media, intervenția sa se constituie prin efectele ulterioare pe care le generează.

Luchezar Boyadjiev este un artist multimedia stabilit în Sofia, Bulgaria. Practica sa artistică vizează interpretările spațiului public și a vizualității în orașele globale, relația dintre sfera publică și cea privată în lumea artei și transgresarea granițelor dintre artist și public, dintre participanți activi și pasivi și dintre local și global prin implicarea publicului în situația artistică. Lucrările sale au fost expuse în instituții precum  ICA, Sofia (2016); SALT, Istanbul (2015); City Art Gallery, Sofia (2010, solo); PERA Museum, Istanbul; MCA, Belgrade; Moderna Galerija – Museum of Modern Art, Ljubljana (2016); City Gallery, Ljubljana; GARAGE, Moscow; City Art Gallery, Sofia.

______________________________________________________________

Missing Architecture

Igor Grubić

Intervențiile multimedia în spațiul public din seria Missing Architecture, realizate în mai multe orașe europene, au început în anul 2012, cu ocazia unei rezidențe de creație de care artistul a beneficiat în Modica, Sicilia. Grubić a fost frapat de absența unui loc de rugăciune dedicat în oraș, în pofida prezenței unei importante comunități de musulmani în acel loc. Intervenția artistică actuală, ce sugerează eșafodajul unei clădiri imaginare aflată în proces de construcție, constituie un răspuns la situația incertă a moscheii ce urma să fie construită în urma unei hotărâri de guvern datând din anul 2015, dar care a stârnit proteste vehemente din partea populației. Reacția virulentă a populației și a unei părți din mass-media la acest proiect arhitectural a relevat variate forme de șovinism, xenofobie și rasism la adresa comunității musulmane din București ce au însoțit discriminarea pe motive religioase a edificiului. Contra-monumentul efemer proiectat de artist intenționează să amendeze aceste derapaje, să reamintească persistența acestui conflict latent în imaginarul social local și să atenționeze cu privire la pericolele sale, îndeosebi în contextul tensiunilor recent ocazionate în Europa de valul de refugiați proveniți din Orientul Mijlociu.

Igor Grubić este un artist multimedia care trăiește în Zagreb. Lucrările sale includ intervenții site-specific în spații publice, fotografie și film. Este cunoscut pentru activismul și considerațiile sale privind spațiul public ca mediu de expresie. Lucrările sale au fost expuse și proiectate în diferite instituții internaționale, festivaluri și la diferite evenimente artistice și culturale precum Manifesta 4 (Frankfurt); cea de a 2-a ediție a Bienalei de la Tirana; cea de a 50-a ediție a Salonului din Octombrie (Belgrad); cea de a 11-a ediție a Bienalei de la Istanbul; cea de a 4-a ediție a Fotofestivalului (Mannheim); Manifesta 9 (Genk); cea de a 20 ediție aniversară a Bienalei de la Gwangju; ‘East Side Stories’, Palais de Tokyo (Paris); Bienala de la Thessaloniki; ‘Zero Tolerance’, MoMA PS1, (New York);

______________________________________________________________

Îndemnizație

Ghenadie Popescu

Obiectul disfuncțional și relațional conceput de Ghenadie Popescu își relevă utilitatea odată cu integrarea sa într-un demers performativ pe care artistul îl realizează în manieră demonstrativă timp de trei zile. Constând într-o greblă care are atașată de coadă un element de amortizare, el este folosit pentru a trezi la realitate trecătorul care alege să calce pe capătul greblei și să ridice astfel grebla, izbind-o de frunte. Obiectul poate fi lecturat și drept un monument dedicat dezinteresului civic și ignoranței colective. Odată activat, lovitura poate fi utilizată pentru a incita la o reflecție asupra propriei pasivități în raport cu acțiunea politică, dar și pentru a tempera emoțiile, a risipi iluziile și a corecta posibilele derapaje ce însoțesc mișcările protestatare în momentul declanșării lor.

Ghenadie Popescu este un artist vizual care trăiește și lucrează în Chișinău. Lucrările sale produse în medii precum performance-ul, animația și filmul documentar, identifică și analizează tensiuni și problematici identitare, precum și relația dintre local și global în actuala configurație geopolitică, căutând deseori să intervină în manieră destabilizantă în funcționarea diverselor structuri de putere în raport cu care acestea operează. Lucrările sale au fost expuse sau performate în cadrul unor contexte instituționale precum Die/Grenoble (2006), Rencontre de la performance, Le Generateure, Franța (2009), [KSA :K] Chișinău (2010), J\\K\\M\\W Düsseldorf (2011), MUSAC, Leon (2012), Salonul de Proiecte, București (2012), Tranzit.ro/ Iași (2017).

______________________________________________________________

 

Advertisements